Fericirea cea mare a lucrurilor mici


Image source: Eve Wilson thedesignfiles.net

O ceasca de cafea. 

Ea era obosita de a gandi „la obiect”. Era obosita de a decide daca aciditatea cafelei era corespunzatoare exigentelor unui degustator venerat. Era obosita de a judeca echilibrul intre robustetea si gradul de prajire. Urcarea si coborarea calitatii devenise un act aproape automat, un reflex. Papilele gustative erau obosite de atatea decizii. Ceva esential lipsea cu desavarsire. Isi dorea o poveste.

O imagine, reclama unei cafele, o rapi in poveste. Imaginea nu era senzationala. Un simplu barbat cu ten masliniu la vreo saizeci de ani, inconjurat de verdele crud, purtand in mana un cos cu boabe crude, rosii si verzi, de cafea. Barbatul zambea cu sinceritatea completa a omului ce traieste in natura. Ochii si dintii lui straluceau de fericirea neconditionata, ivita de dincolo de lume si de lucruri. Prin ochii lui puteai patrunde intr-un spatiu interior atat de larg si atat de linistit incat mintea nu il poate incape si nici pricepe.

Brusc, ceasca de cafea din fata ei capata o noua viata. Acele boabe, chiar boabele acelea macinate in ceasca ei, erau boabe atinse de barbatul fericit. Cine stie cati alti oameni fericiti au atins aceleasi boabe in lungul lor drum de la pom la ceasca ei? 

Cum apar experientele noastre terestre? In care laborator sunt preparate inainte de a ne fi servite continuu, la fiecare pas?

Andreea Garden, Septembrie 12, 2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s