Cer şi pământ

O Zi Buna, O Viata Buna

Vreau să mă fac una cu albastrul cerului
Să mă înalţ în senin pînă când devin transparentă.
Să mă mişc cu aerul în toate direcţiile în acelaşi timp.
Apoi vreau să cad înspre pădure
Până jos de tot la rădăcina copacului
Să fiu mirosul pământului umed de frunze descompuse.
Apoi să mă ridic într-un fir de iarbă,
Să mă leagăn în vântul care mă iubeşte.

Să fiu vânt, apoi poate un nor călător
Care ia forma gândului tău
Şi se preface în mici sfere reci şi lucitoare
Care îţi cad pe frunte, pe buze şi pe umeri
Alunecând încet pe obrazul tău. ca lacrimi
Prăbuşindu-se, mai apoi, în oceanul visurilor tale.

Aş vrea să fiu oglinda lacului
În care lumina ochilor tăi îşi găseşte odihna
Aşteptând înfiorată paşii tăi pe mal
În asfinţituri amorţite în eternitate.

Permite-mi să fiu ceaşca ta de ceai înmiresmat
Să fiu haina ta şi cartea…

Vezi articol original 156 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre “Cer şi pământ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s