Mic eseu despre emotie

Unii le neaga, altii le cauta cu patima. Unii incearca sa le ocoleasca, altii se arunca cu capul inainte in vartejul lor. Unora le este frica sa le simta prezenta ravasitoare, altii le considera tot ce e mai „palpitant” pe lume. Unii le prefera pe cele subtile, altii pe cele intense. Dar toate astea sunt preferintele oamenilor pentru ele. Acestea nu le definesc.

Emotia. Din limba latina, esmovere, a misca, a pune in miscare.

Definitie din Dex: reactie afectiva de intensitate mijlocie si de durata relativ scurta, insotita adesea de modificari in activitatiile organismului, oglindind atitudinea individului fata de realitate. 

Hm! Nicio indicare a miscarii in aceasta definitie. Sa studiem ce spun oamenii de stiinta. Se pare ca nu au ajuns inca la o definitie care sa ii satisfaca pe toti. E un domeniu vast inca foarte putin cunoscut. 

Oare ce ne spune intuitia? Stim ca pe unii ne manie anumite situatii, anumite persoane, pe cand pe altii ne manie cu totul altele. In mod cert orientarea mintii, atitudinea, joaca un rol principal. De ce ne manie aceasta situatie, se pune intrebarea? Ce anume „misca” sau „disturba” in noi aceasta situatie? Avem obiceiul sa spunem „cutare ma calca pe nervi”. Daca ne intrebam de ce exact, observam ca din cauza ca acest „cutare” deranjeaza ceva in noi. 

Oamenii isi formeaza, incepand din adolescenta, o anume conceptie despre lume si viata. Un mod subiectiv de a se relationa la lume si la viata. Un buchet de asteptari. Niste idei. Cu alte cuvinte, omul isi hotaraste relatia sa cu tot ceea ce e perceput a fi „in afara”. „Eu, cel dinlauntru” si „ei, cei dinafara mea”. Cand „ce e afara” se comporta in acord cu „cel dinlauntru”, relatia este cordiala, de confirmare a asteptarii, miscarea este in sincron, emotia e pozitiva. Cand ceea ce e „afara” este in dezacord cu „cel dinlauntru”, relatia este de dezacord, infirmare, distres, blocare, emotie negativa.

 Si iata ca ne intoarceam la intrebarea intrebarilor: „cine sunt eu?” Si daca la aceasta intrebare putem raspunde doar non-verbal, prin introspectie si cunoastere intuitiva, urmeaza o intrebare mai greu de raspuns: „cine este celalalt?”

„Pot stii cu adevarat cine sunt eu fara celalalt?” De ce oare „celalalt” este atat de crucial cunoasterii de sine? De ce suntem sfatuiti sa il iubim pe celalalt asa cum ne iubim pe noi insine? 

Mintea desteapta se grabeste sa raspunda cu tot felul de ratiuni citite si auzite de la altii, ratiuni care suna bine si readuc linistea si somnul mintii, scuzand-o de orice ulterioare eforturi si cautati, inapoi in nemiscarea comoda. Dar cu adevarat putem cunoaste doar prin propria noastra experienta directa, traita in starea de trezire, cu dispozitie pentru miscare. 

Andreea Garden, Dec. 2015

Anunțuri

Un gând despre “Mic eseu despre emotie

  1. Frumos eseu, mi-a adus aminte de: ”un gram de practică valorează cât tone de teorie”. Da, într-adevăr, ne putem cunoaste cel mai bine doar prin propria noastra experienta directa având discernământul de a alege experientele. Cred că de multe ori e bine să înveți și din experiența altora. Un weekend minunat !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s