Bună seara. Sunt Cătălina.

Buna seara.
Sunt Catalina.
M-am ratacit …
Din nou.
De fericirea mea.
De fapt m-am lasat
Fermecata de jocul umbrelor.
Iar.
Si iar caut firul fericirii.
Fericirea nu poate fi fara iubire.
Iubire nu exista fara Dumnezeu.
Orice drum am apuca, …
Toate drumurile tot la fericire, iubire, Dumnezeu ne aduc.
Sa merg agale. Sa nu ma grabesc, sa nu dau importanta umbrelor de pe marginile drumului. Sa merg mereu cu incredere. Fericire e mersul.
Cat de lung e mersul oare? Ajung in 3 secunde? Sau in 7? Sau in 12 secunde? Depinde cat de mult iubesc jocurile mintii umbrelor. Cu cat le iubesc mai mult cu atat mai mult ma vor distrage din destinatia mea. Dau atentie vocilor diferitilor „autoritati” sau „binevoitori” sau „invataturi”? M-am oprit din mersul spre fericire. Si daca chiar vreau ma pot opri o clipa sa le urmaresc spectacolul. Si apoi pornesc din nou. Timpul nu exista in drumul spre fericire. Si nici spatiul. Fiindca drumul e destinatia, eu sunt mereu pe drum si drumul merge pe oriunde. Si nu e nimic de facut. Doar sa il parcurg.
Daca as crede in predare, as concepe un seminar de gasire a fericirii in 12 secunde sau mai putin.
Dar acum tot ce vreau e sa simt. Sa simt aceasta clipa.
Spectacolul la care asist aici e pe sfarsite. A fost plin de mosteniri parintesti, de ambitii de realizari, de razbunari, gelozie, ingamfare, inversunare, separare, boala si multe multe prejudecati. Slava Domnului ca e pe sfarsite. Chiar nu stiu de ce am ramas pana la sfarsit. Eram curioasa cum se va termina. Trebuia sa stiu ca se va termina bine.

Dar tot e bine ca am ramas. Mi-am adus si eu contributia la restaurarea si curatarea codului genetic primordial. Tiparul lui Dumnezeu pentru crearea omului.

Orice lume are un Creator. Orice Creator isi iubeste creatia. Orice creatie are un plan. Orice creatie face parte din Plan, dar manifesta, exprima doar o bucatica mica din Plan. Toate creatiile sunt in consens intr-un plan bun: forme de relief, plante, animale, stele, culori, cantec …
Dar creatia cea mai perfectionata, singura creatie asemanatoare Creatorului, omul, la un moment dat vrea sa fie si el creator la randul lui. Asa ca fura o bucatica mica din Planul Creatorului si dupa modelul Lui creaza, cu putina lui stiinta, un cod si ii zice ca e viu: primul virus. Placandu-i ceea ce a realizat, omul nu mai exprima prin sine partea lui din Plan ci exprima codul propriei lui creatii, a virusului. Dar virusul nu are cu adevarat viata fiindca nu are un creator bun care sa-i dea viata. E doar un joc in care omul-copil creator doar pretinde ca jucaria lui, virusul, ar avea viata si se manifesta in el. Asa primeste omul prima idee virala in mintea lui: sfarsitul, moartea. Omul continua sa creeze astfel tot felul de virusi si sa-i aleaga stapanii lui adica sa le permita manifestarea in el insusi. Boala, durerea nasterii, invidia, limita resurselor, sclavia, lupta pentru supravietuire, separarea … Virusi activati de omul-creator.
Dar Creatorul nu se supara pe copiii lui ca vor si ei sa fie ca Tatal si sa incerce sa creeze. Daca ei ii cer ajutorul, Tatal ii ajuta sa invete sa creeze. De asemenea, Tatal, la cererea copilului, ii poate repara si corecta orice creatie gresita. Dar numai la cerere.
Dar multi copii au uitat ca ei au un Tata Creator care ii poate ajuta. Sau poate se incred prea mult in ei insisi si vor sa realizeze singuri. Dar le este extrem de greu, prin sudoare si suferinta incearca sa creeze ceva durabil si frumos. Si in final tot nu-si realizeaza creatia conform planului lor initial. E doar un compromis. Un castel de nisip.
Dar Tatal asteapta. Pentru El timpul nu exista. Si timpul e doar un virus creat de omul-copil creator.
Alti copii merg la Tatal cu creatile lor si ii cer Lui sa le corecteze si sa le asambleze intr-un tot unitar, o jucarie mare completa si frumoasa. Apoi se pregatesc cuminti sa le primeasca, lasandu-se ei insisi corectati, curatati de murdarie din procesul creatiei lor mici si asezati la odihna pana cand jucaria lor este gata.
Cand se trezesc, isi spala ochii si isi intind bratele sa primeasca din mainile Tatalui cadoul la realizarea caruia si ei au contribuit cu creatiile lor mici, eronate si incomplete.

Eu mi-am asumat mereu rolul de a face orice sa ii asist pe cei apropiati in realizarea dorintelor. Am mers eu la Tatal sa-i cer pentru ei implinirea creatiilor lor. A fost o abordare gresita. Trebuia sa le spun sa mearga direct la Tatal Creatorul nostru. Nu am exprimat Planul Creatorului in mine ci idea mea virala de a-i ajuta pe altii. Am gresit amarnic.
De data asta merg la Tatal sa-i cer creatia Lui pentru mine, … La care si eu am contribuit. Imi cer dreptul meu la fericire. Imi reintru in rolul meu in Marele Plan al Fericirii.
Sa ma reintorc acum la … Acum. Sa tac si sa ascult … cine sunt cu adevarat. Sunt nimic fara Fratele meu si fara Tatal nostru.

20130718-190458.jpg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s