Viziune

Soseşti în zbor. Lumea dispare.

„Iată-mă!” îmi spui şi mâna mi-o dai.

În ochii tăi largi sunt Alpha şi Omega,

Tăcut şi mirat în faţa mea stai.

O briză prin păr. Îmi spune că sunt.

Clepsidra-mi picură ultimul bob.

Grăunţele timpului toate-s la fund

Dar vocea-ţi răsună. Îmi spune: „Eşti om!”

Paharul vieţii, de-argint, din mână mi-l iei

Pământul cel nou din el să se nască.

Trăiri pe grăunţe, cu suflu-ţi le-amesteci

Pe cerul turcoaz, în lumina firească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s