Dulce Tristeţe

Azi vrei sa fim doar noi

Tăcut şi strâns mă chemi

În tăcere de arbori.

Pădurea mi-ai împodobit

În culori de foc si lumină de aur.

Azi vrei sa fim doar noi

A ta tristeţe mă găseşte mereu

Nepregătită.

Vrei sa fii material măcar pentru o zi,

Răcoarea şuierândă să te înfioare,

În mână să sfarămi o frunză fericită,

Cu paşii să vânturi al pădurii covor

Pământ ud şi ciuperci să-ţi îmbete fiinţa,

Îngenunchiat la rădăcina copacului stăpân,

Rugând a gusta frunzelor glorioasă moarte.

Dar eşti precum Luceafărul sau Zburătorul

Timpul, preschimbarea nu ţi se permite

Şi plângi cu globuri reci şi efemere

Pe umărul de lumină a sufletului meu.

Nu uiţi că eu sunt o muritoare

Doar o muritoare călătoare

Care te cunoaşte şi te-adoră.

Şi te invit, aşadar, iubite,

Să simţi cu simţurile mele

Dulcea tristeţe a încă unei toamne resemnate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s