Deschisă la bunătatea vieţii

Azi, meditând
Brusc văd tot ce este ca fiind bun.
Milioane de mici tuburi îmi traversează trupul
Pătrunzând mai adânc spre camera de lumină albă
Unde timpul e aproape zero şi masa e lumină.
Aceste tuburi mici se deschid în afară
Şi devin încet mai largi şi mai largi
Permiţând bunătăţii vieţii să intre înlăuntru
Ca urmare, crescând lumina.
O apă albă, opalescentă, în vârtej
Îmi umple camera mea interioară
Apoi, cu o plesnitură energică şi de mult aşteptată
Tu sari, … şi,
Dispari vederii mele.
Atât de aproape eşti acum!
Eu sunt răsuflarea Ta,
Eu sunt bătaia inimii Tale,
Eu sunt viaţa Ta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s