Asta da Viaţă!

Îmi amintesc când eram doar un şoricel
Puteam doar să văd de aproape.
Neştiind nimic despre nimic
Eram înfricoşat, … o, tare înfricoşat.
Abia găseam hrană şi adăpost să supravieţuiesc.
În mintea mea mică şi închisă
Tot ce puteam face era să-mi imaginez mai multe
Lucruri teribile de care mi-ar fi frică.
Şi pe rând, ele toate au prins formă
Şi textură, şi culoare, şi arătau într-adevăr foarte reale.
Vai de mine! Este oare aceasta existenţa ce mi-e dat să trăiesc?
M-am întrebat într-o zi.

Apoi, … cea mai mare groază a mea, vulturul
Mare cât lumea, a prins formă în faţa ochilor mei
Şi m-a ridicat în aer.
Am ştiut că atât mi-a fost. „Adio, viaţă crudă!”
Dar apoi, o voce mică a şoptit înlăuntrul meu:
„Deschide ochii!” M-am supus … păi, nu aveam nimic de pierdut.

Atunci Te-am văzut pentru prima oară
Mai mare şi mai glorios decât orice vultur imaginat
Şi atât de frumos, senin cu ochii calzi şi iubitori
Privind direct în mine. Şi mi-ai zis: „Bună, dragul meu”
M-ai luat în mâna Ta şi m-ai hrănit
M-ai ridicat mai sus şi mai sus până când puteam vedea totul
Atât de clar. Şi toţi vulturii au pierit în urmă …

„Acum că ştii adevărul a tot ceea ce este,
Acum că iluzile tale s-au prefăcut în cenuşă
Şi s-au reîntors pe pământ, …” ai spus. Privem cu mirare cum le incinerai.

„Acum ce urmează?” am întrebat.

„Acum e vremea să-mi spui Mie: care e dorinţa ta cea mai arzătoare?
Ce frumuseţe, ce fel de pace, ce lumină, ce culori, …
Cum ar arăta, cum s-ar simţi Viaţa? Cum ar creşte Viaţa?
Iată ceasul tău! Spune şi se va face! Orice şi totul!
Viaţa aşteaptă să folosească dorinţa ta pentru extinderea ei.”

” … Chiar?” am întrebat.
„Chiar în adevăr!” Mi-ai răspuns.

„Dar cum rămâne cu ceilalţi? Şi ei au nevoie să afle despre Tine!”
„Vor afla.”
„Doresc să le împărtăşesc cum am ajuns să Te văd, şi restul …”
„Împărtăşeşte!”
„Mă vor crede?”
„Unii te vor crede.”
„Şi ceilalţi?”
„Îţi doreşti ca toţi să Mă vadă şi să Mă cunoască?”
„Da! Exact! Aceasta este dorinţa mea: ca toţi oamenii să Te vadă!”
„Amin!”

Iată-mă din nou pe acelaşi Pământ ca înainte,
Doar că, … vulturii sunt prieteni buni acum
Toţi oamenii Te cunosc
Şi Te cheamă în ajutor
Pentru fiecare vis ce-l nasc.

Ei bine, … aşa mai merge!
Asta da Viaţă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s