Ţesătura Vieţii

Văd viaţa ca pe o ţesătură frumoasă

Rezistentă la rupere şi totuşi fluidă, flexibilă.

O ridicătură se iveşte în ţesătură: un copac.

Un fald: un ocean.

Mici pliuri: plante şi animale.

Un deget parcă împinge ţesătura în sus,

Mulând-o pe deget: omul.

Întâi, un mic deluşor îşi face apariţia: naşterea.

Alţi munţi mai mari stau în jurul micului deluşor, muţi de mirare şi admiraţie.

Micul deluşor creşte şi se mişcă la suprafaţa ţesăturii: experienţa.

Apoi, încet descreşte şi descreşte,

Până când, în final, dispare: moartea, o numim noi.

Numai că micul munte a auzit despre Ţesătură şi o cunoaşte

Prin experienţă directă. Şi O iubeşte.

Ţesătura e eternă

Şi deluşoarele care O cunosc

Moştenesc eternitatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s