Regăsire

La început, eram doar noi doi
Într-un spaţiu nedefinit şi infinit
Albastru cristalin.

Eram noi doi, faţă în faţă,
Privindu-ne cu ochi mari şi adevăraţi
Inimile noastre dansând graţios.

În mâini ţineam o mică sferă:
Planeta magică a experienţelor,
A visurilor noastre fierbinţi.

Iată-ne pătrunşi în mica sferă
Simţind, dorind, prinşi în vârtejuri,
Fără sens alergând de colo colo.

Suferinţa dulce a despărţirii
Speranţa amară a regăsirii
Ne cheamă, cu o melodie, înapoi.

Căutăm cu frenezie mereu acel spaţiu nedefinit
Pierdut, dar atât de mult dorit
Doar al nostru, pentru veşnicie.

Ne revoltăm câteodată
În propria noastră uitare
De atâta inutilă căutare.

Obosiţi şi resemnaţi ne oprim
Pe rămăşiţa sacră de plajă aurie
Unde ne jucam, copii fiind.

Nemaiştiind cine ar trebui să fim
Într-un târziu, nemaisperând,
Ne întâlnim. Apoi ne amintim.

Ce ironie! Purtam mereu în noi
Acel spaţiu pur şi plin de iubire
Când alergam pierduţi de disperare
În mica sferă a realităţii crude, dar fidele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s