Afară

Lumea este un năvod
Iar noi, ca peştii
Ne zbatem zadarnic
Să scăpăm.
Dar năvodul este mai mult spaţiu liber
Decât sfori.
Mă întreb cum este cu putinţă
Ca să ne conţină.
Ochiurile nǎvodului
Sunt exact mărimea mea.
Cum se face că încă mă mai zbat înăuntru?
Poate dacă, cumva, aş reuşi să
Mă predau, atunci poate uşor aş aluneca
Printr-un ochi, afară.
O, afară! Cât mi te doresc!
Iubire, înmoaie-mi degetele-nsângerate
Înmoaie-mi gâtul şi tot corpul
Ca prin somn să alunec
Şi ca dintr-un somn lung
Să mă trezesc … afară!

Anunțuri

Un gând despre “Afară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s