Pintea Viteazul
Nu mă supăra stăpâne, măi
Jianu să deşteaptă-n sânge-mi, măi
Mânios păşind căruntul, măi
Să cutremură pământul, măi.
Pe bătrâni, copii şi dascăli, hei
Tu, ciocoi, tu iar îi sucăli, măi
Le iei pâinea de la gură, măi
Munci le dai, alergătură, măi
Că năpârca-i la domnie
Limbi de şarpe mă îmbie
Fură roada de pe glie
Tot poporu’ ştie, ştie.
Măi creştine, măi române, măi
Haide să trezim străbunii, măi
Jianu, Pintea şi Novac
Să zdrobească a lor cap
Fiindcă parte toţi şi-au luat
Nu-i mai ţine a lor pat.
Voi, arhangheli ai dreptăţii, hei
Ridicaţi a voastre săbii, hei
Măturaţi-i pe ciocoi, măi
Ş-aruncaţi-i în văpăi.
Iubind Dumnezeu şi oameni
Strigă tare frate Ioane:
“Noi am fost şi om mai fi,
Domnul cu noi în vecii.”
Doamne viu, Măria-Ta
Vină Judecata Ta
Sfântă ziu-a libertăţii
Veşnic bucuria Vieţii.
Hei
Iancu Jianu
Baba Novac
Am încercat să scriu un cântec haiducesc căci inima mi-e mereu aprinsă pentru dreptatea lui Dumnezeu. Dar mai ales am vrut sa spun o rugăciune pentru poporul iubitor de Dumnezeu şi oameni, un psalm de aducere aminte de mila, bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Să aprind o făclie de speranţă în viaţa cea adevărată, Viaţa cu V mare.
M-am inspirat din balade populare haiduceşti, din alte cantece (în special “Strunga” formaţiei Phoenix, pe a cărei muzică am avut-o în minte, când am ales ritmul), şi din psalmii lui David.
